alta perla

am mai auzit una azi: cica e ridicol ca o sa ninga!!!! simt ca-mi explodeaza creierul. cum adica e ridicol? inteleg daca era vara sau eram in mexic, dar suntem in CANADA si e IARNA.
sincera sa fiu, mie imi place sa ninga iarna. sper sa ajungem anu' asta la schi, totusi.
ciao pa

la fel, adica din auzite si vazute

Vizita ieri la rude. D s-a napustit la mezeluri. Eu nu mai cumpar. Toata media a fost inundata de listerioza si alte bacterii de pe la noi. Dar nimeni nu a zis nimic de nitritzi si alte minuni ale lumii moderne, care numa' bine nu fac corpului uman. Asa ca facem pateu in casa si alte paste care se pot manca cu paine si sunt foarte gustoase. Nu avem nevoie de mezeluri.

"Colega" de masina (merge cu mine in fiecare zi), s-a napustit si ea, dar cu problemele ei. Ca zapada e prea zapada, ca e prea frig afara, ca e prea gheatza, ca de ce tre sa platesti in plus daca tzi se strica telefonul de aproape 200 de dolari luat pe contract de 3 ani. bla bla bla...

In fine, va doresc o saptamana cat mai buna!

din auzite

Ieri seara am fost la lectia de taekwon-do cu D. Incerc sa merg cu el de cel putin 3 ori pe saptamana. E foarte interesant ce auzi vorbindu-se unde stau parintii, in timp ce copiii se distreaza si avanseaza in tehnicile taekwon-do. Ieri iarasi am stat cu urechile ciulite, desi am inceput sa citesc o carte (Friday Night Knitting Club) care imi place. Un tatic, care stiu ca are 3 copii, vorbea cu o mamica de care stiam sa are doi copii, pentru ca de fiecare data era cu doi, o fetita (am aflat ieri ca are 6 ani) care exersa de zor taekwon-do si o fetita bebelush (de aproape 8 luni), cam grasutza dupa parerea mea (am vazut si de ce, ca i-a dat o sticla plina, sunt convinsa, de formula). Pe acest tatic de care va spun l-am mai vazut de cateva ori pana acum, in schimb pe sotia lui o stiu de cand aveam un singur copil si ne-am intalnit la un centru de recreere unde venise cu cei doi baieti ai ei, unul cam ca D, iar unul bb mic. De atunci ma uitam cu jind la mamica cu doi copilasi, si imi doream sa fiu si eu la fel. Peste vreo 3-4 ani, iata ca o intalnesc din nou, de data asta cu fiul cel mare la taekwon-do si in bratze cu o fetitza de vreun an jumate. Am ramas ca la dentist. Oau, deci acum are trei. Bravos. Si am auzit-o spunand unei mamici ca sotului i-ar mai place cativa. Foarte frumos. A, si sunt la origine, italieni. Nu mi-au spus, se vede :). Buuun. Acum mamica cu cele doua fetite are o discutie cu tatal italian aseara si il aud pe el spunandu-i ei referindu-se la bebele din brate, "si ea e al patrulea copil, nu?". La care ea zice da. Mamaaaaa. Atunci mi-am ciulit urechile pentru ca a inceput sa zica, da fata de la taekwon-do e cea mai mare, apoi mai are un baiat parca de vreo 5 ani si inca o fetita sau baiat de 3 ani. Si a adaugat " si nu zic gata, ajunge". Pana la urma amandoi fiind de acord, la patru al cincilea nu se mai simte :)).
Sa aveti o zi buna!

de ce?

M-am gandit de o suta de ori, poate si mai mult daca sa scriu sau nu despre asta. Hai sa incerc. Am crezut ca imi place ce fac si nu pot sa zic ca nu mi-a placut. Dar omul se schimba, cred ca invata din experienta. Nu cred ca sunt nici prima nici ultima si am auzit peste tot raspunsul la intrebarea "ce mai faci?": tot aia, merg la servici, treburi casa, activitati cu copiii si timpul zboara. As fi bogata sa dau pe afara de cate ori am auzit "timpul zboara". Da' de ce-l lasam sa zboare? Ma gandesc acum sa-l fac sa zboare frumos, sa simt ca traiesc, nu ca ma "ofilesc" (nu vad soarele 8 ore pe zi) intr-un cubicul. Cand am simtit ca traiesc? Cand am stat acasa in concediu de maternitate si efectiv am avut timp sa ma gadesc la multe lucruri. Parca fusesem pe pilot automat pana atunci si deodata m-am trezit. Ce am invatat din asta? Nimic. Am trecut la loc pe pilot automat, dupa mai multe razvratiri fara succes. Totusi, mai rabufnesc din cand in cand, mai ales cand se intampla sa pierd pe cineva cunoscut.
Trebuie sa corectez ce am zis, ca am stat acasa. Nu am stat, am muncit, dar alta munca. Am avut grija de familie, de casa nu prea mult, ca am ajuns la concluzia ca nu merita efortul.
Si ce-mi vine des in minte este cat au luptat femeile astea sa se afirme, sa ajunga "egale" cu barbatzii. Bravo lor, nu zic ca au facut rau, asa macar ai sansa sa alegi. Eu astazi as alege familia si prietenii si mi-as organiza munca in functie de ei, nu i-as organiza pe ei in functzie de munca.
Bravo celor care reusesc sa faca zi de zi ceea ce le place, ceea ce ii face sa sara din pat dimineata, fara sa se gandeasca "as mai sta un pic la caldurica".

Va pup si incercati sa faceti cat de mult din ceea ce va place.

pentru americani si nu numai

Sa fie intr-un ceas bun!!!