poveste de vacanta (continuare)

3. sacoul
OK, OK, hai ca va spun ce s-a mai intamplat :) ... cu sacoul, desigur.
Asa, dupa ce ne-am mancat fiecare pizza (eu doar jumatate din a mea pentru ca era prea mare si cu totul altfel decat am mancat pizza pana acum), ne-am dus inapoi, tot cu ajutorul GPS-ului (sa traiasca!!!). Era noapte ca lumea, asa ca am aterizat in pat dupa un binefacator dush. A doua zi, am luat-o perpedes ca sa cunoastem zona. Am urcat pe scari printre case si alei inguste. Superb, asta ar fi descrierea pe scurt. Unele case erau locuite, altele nu (se vedeau buruieni mari si caramizi pravalite inauntru). Am gasit un mic boutique cu fructe si legume. Mai dand din maini, mai indraznind cate un cuvant in italiana, am cumparat mere si piersici. Sincera sa fiu nu mai stiu ce am mancat in dimineata aia. Cred ca ne-am mai plimbat sa vedem ce si cum, apoi ne-am intors. Nu mai aveam mult pana la casa unde eram cazati si un nenea cu o masina crem se opreste langa noi si ne intreaba daca noi suntem aia de aseara cu sacoul. Adevarul e ca nu m-am mirat foarte tare, pentru ca deja vazusem niste chestii care mi-au dat de gandit. In centru, o piata mare unde se duna lumea noaptea la terase, am vazut un tip alergand dupa o doamna ca-si uitase sacosa cu cumparaturi. Apoi masina deschise si lasate asa. Deci l-am recunoscut pe nenea cu taxiul, desi masina lui nu mai zicea Taxi. Din cate am inteles eu, mai incolo mai mult, el ne cautase cu o seara in urma (cand umblam noi teleleu) sa ne dea sacoul. I-am multumit si cu vorba si cu o mica atentie (chiar ii spusesem lui G nu cu multa vreme inainte ca daca apare nenea asta o sa-i dau ceva). Va dati seama ca asta a fost ce-a mai buna varianta posibila, altfel ar fi trebuit sa mergem la magazine sa gasim un sacou pentru nunta.
la pranz am gasit un restaurant care avea menu pentru turisti pentru o suma fixa. dupa pranzul asta ne-am lamurit sa nu mai luam asa pentru ca era prea mult, adica aperitive, felul unu si felul doi, vinul si apa incluse. felul unu parca au fost paste, iar felul doi ca un meze de carne. abia am putut sa mancam.
ziua s-a terminat frumos, cu o tocanitza buna de fructe de mare si rizoto, mancat pe terasa in piata de care v-am spus deja. cred ca am incercat si niste inghetata.

4. a treia zi
A treia zi era programata pentru luat masina de la centrul de inchirieri masini. Am ajuns acolo tot pe jos si cu ajutorul GPS-ului. Era o tanti dragutza, care o rupea in engleza. Noi rezervasem un Fiat, dar pentru ca nu aveau ne-au dat alta mai buna, adica un Opel micutz si dragutz si desigur, manual. M-am trecut si eu ca sofer, dar dupa ce am vazut cum se conduce acolo plus ca era masina manuala, nu am pus deloc mana pe volan. Pentru ca acum aveam masina ne puteam deplasa mai usor, asa ca am profitat si ne-am dus la plaja, la vreo 30 de minute de condus, la Marina di Ragusa. Ne-am balacit un pic in frumoasa Mediterana, pe care am vazut-o ultima oara in primavara lui 2001. Apoi am plecat mai departe sa vedem frumusetile Siciliei. Ne-am indreptat spre Valea Templelor ( Valle dei Templi), orasul Agrigento.

Voi reveni cu urmarea ca acu se trezeste micutzul R.

Va doresc o saptamana buna!!!!

de-ale noastre

Banui ca abia asteptati partea a doua la povestea de vacantza. Sper sa-mi aduc aminte cum a fost :). Eu astept weekendul sa scriu mai departe.
Deocamdata va delectez cu cateva expresii memorabile de-ale baietzilor mei.
D: "Mami maine vreau sa stau acasa" - asta fiind duminica seara
R: "chetelu" - elicopter; "macauaua" - macaraua; "chichirigu" - cucurigu; "i-apa" - vrei apa; "a-paticu" - da lapticu

Vacanta in Italia

Am sa incep aici o poveste de vacanta, adica vacanta de anul acesta pe care am petrecut-o in Italia pentru doua saptamani. De ce Italia ? Pentru ca e superba, dar mai ales pentru ca am fost onorati sa participam la nunta prietenei noastre M.

1. zborul cu avionul la dus

Am plecat de acasa pe la 8 seara, lasand pe R plangand in brate la bunica lui si D jucandu-se de zor pe afara. Deja pornise masina (multumim mult L pentru ajutor) si D striga dupa noi ca unde mergem ca a uitat si vrea sa le spuna la prietenii lui. In fine, am plecat cu inima stransa pentru ca nu am lasat niciodata copiii fara noi atata timp. Am ajuns in timp la aeroport unde ne-am postat la randul de check-in, care era destul de lung. Ne-am mai invartit un pic sa consumam apa din sticle si am intrat pe la vama. Nici o problema. Dupa asta am stat un telefon acasa sa vedem cum se comporta picii. Totul era in regula, doar o urma de regret in vocea lui D. Ne-am imbarcat in timp, parca. Am avut locuri pe mijloc, dar spre culoar. Cica alea de la geam se rezerva dinainte si dai bani pentru asta. Am decolat frumos si ne-am asezat comod pentru cele 8 ore de zbor pana la Roma. Prima data ne-au adus niste snackuri, pentru care trebuia sa platesti. G a luat niste Pringles ca sa avem de rontzait la film. Normal ca le-am terminat inainte sa inceapa filmul. Am vizionat “Nim’s Island” cu Jody Foster, apoi “Fools Gold” cu Kate Hudson si Matthew McConaughey si inca unul (nu mai stiu care :)). Dupa filmele astea lungi ne-au mai dat niste comedii de juma de ora. Mancarea bunutza, fara sa poti alege, insa. S-a facut ziua foarte repede si a trebuit sa traga lumea « obloanele ». Zborul a fost OK, cu foarte putine turbulentze. Am ajuns cu bine la Roma si dupa ce ne-am cules bagajele, ne-am indreptat spre check-in-ul pentru aeroportul Catania din Sicilia. Da, acolo a fost nunta, adica in Sicilia :). Terminalul pentru zboruri interne arata cam ca la piatza, adica era cald de numa’ si erau oameni cu purcel si catzel. Cam vazut o tanti cu catzelul intr-o cusca si cred ca l-a luat in avion cu ea. Coada la bilete (nu a catzelului) nu era mare, dar desi erau doua ghisee mergea greu. Abia cand am ajuns noi la ghiseu am vazut ca banda de bagaje era plina si nu se misca. Deci asteptam sa se miste banda si asta intarzia tot. Am trecut si peste asta si ne-am dus la poarta pentru zborul nostru. Acolo am asteptat si am asteptat si vezi sa nu inceapa imbarcarea cand au zis ei. Se apropia de ora de plecare a avionului si ei nimic. In fine, ne-am urcat in autobuzul care ne-a dus la avion. Un avion maricel, cu doua randuri de cate trei scaune. Am stat la geam, desigur ;). Zborul a durat vreo ora parca si ceva. Ne tot dadeam cu parerea ce se vede afara. Pana la urma am vazut Sicilia, desi era acoperita de nori in partea de nord. Un relief foarte interesant, pe care l-am vazut mult mai bine la intoarcere. Asa, deci am ajuns cu intarziere si ne gandeam daca mai prindem autobuzul spre Ragusa. Ei bine si bagajele au ajuns greu la noi, asa ca G a ramas sa le culeaga si eu m-am dus sa vad de unde luam autobuzu’. Am dibuit locul cu pricina si m-am intors sa-l ajut pe G la bagajele mari. Mai erau mai putin de 10 minute pana sa plece autobuzul, dar noroc ca a intarziat un pic. Era puhoi de lume langa casa de bilete. A venit in sfarsit un autobuz pe care scria Catania-Ragusa si l-am intrebat pe nenea daca merge la Ragusa, asa cum ne-a invatat M. A zis ca da si G a asteptat confirmarea de la mine ca sa puna bagajele in burta autobuzului. Autobuz, putin spun. Era un autocar mare, curat, cu aer conditionat, cu loc de bagaje de mana. Si iata-ne porniti spre ultima destinatie, Ragusa. Peisajul Siciliei, cam ca al Ciprului, adica uscat, inafara de livezile de portocali si vitza de vie, care era imbracata, probabil ca sa nu o manance pasarile. Am facut vreo ora cel putin pana la Ragusa. Era deja spre seara, cred ca pe la 8 pm am ajuns la capatul liniei de autobuz, unde era si gara, desi atunci nu am vazut nici o linie ferata. Acolo urma sa luam un taxi si ne-am postat cu bagajele langa semnul pe care scria taxi. Lumea care mai coborase din autobuz a disparut imediat in masinutzele europene care ii asteptau in parcare. La un moment dat vad un taxi chiar acolo in statia de autobuz. Si G zice hai sa-l luam, desi eu am avut asa un sentiment ca mai bine sunam la numarul pe care ni l-a dat M. Dar era cam obositi si abia asteptam sa ne descotorosim de bagaje si sa mancam ceva, apoi nani. Ne-am dus la taxi si dupa ce ne-am pus bagajele, i-am aratat G i-a aratat la nenea adresa si harta unde voiam sa mergem. Nu a stiut la inceput. G a stat in fatza langa sofer, pentru ca usile din spate se deschideau pe dinauntru, neavand clantze afara. G zice ca era un Alfa Romeo. In fine, a luat un pic pana am ajuns la destinatie, pentru ca nenea nu era foarte sigur unde este. Drumul prin Ragusa m-a impresionat, mai ales cand am ajuns in zona unde eram cazati. Trebuie sa mentionez ca am stat in zona Unesco. Casele aratau ca niste darapanaturi (nu toate), dar puse pe dealuri, de ziceai ca e un deal facut din case. Si erau luminate superb. N-am mai vazut asa ceva pana atunci.

2. cazarea si Ragusa

Am gasit locul unde trebuia sa ajungem si o tanti in capot, impreuna cu alte doua persoane au venit in intampinare. Urma sa primim cheile de la aceasta doamna. Au inceput ei sa ne explice ca ne-au dat un rand de chei pe care trebuie sa-l returnam a doua zi dimineata, ca nu e nici o problema, iar cheile noastre sunt pe « comodina » in camera. A, credeti ca am inteles astea asa zbang. Nuuuu. Mi-a luat ceva timp, mai cu dat din maini din partea lor, eu cu minte ametzita si obosita dupa atata drum. In fine, am intrat in casa, si pana sa-mi amintesc ce-mi spusese M, ca suntem cazati la apartamentul de la parter, am si urcat la primul nivel. Pe o scara mica, adica ingusta si joasa. Curat, frumos, dormitor, baie, bucatarie, toate micutze si dragutze. Apoi am realizat, stai ca noi nu trebuie sa ne cazam aici. Asa ca am coborat iar cu tot calabalacu’. Aceeasi chestie, dormitor, baie, bucatarie. Am dat telefon acasa sa spunem ca am ajuns cu bine si sa vedem ce fac copiii. Dupa vreo 5 minute G zice, auzi, da unde e sacoul. Acum e momentul sa spun ca acest sacou a fost purtat pe bratz de fiecare pe rand si dintr-o data nu mai era. Chestia e ca era foarte important pentru ca la nunta la care mergeam baietii trebuie sa stea cu sacou tot timpul. Uf, ce m-am ofticat. Mi-am rascolit creierul, sa-mi aduca aminte in ce moment am ramas fara el si credeti-ma nu a fost usor. Ne-am dat seama ca de fapt il uitasem in taxi. Mama ce ciuda imi era. Am sunat la M sa-i spun ei sa vorbeasca in italiana cu compania de taxi (!) poate afla unde e. Ce companie de taxi, ca se pare ca nenea ala era particular (am crezut ca ei n-au asa ceva) si nici macar nu a avut contor si nici nr masinii nu-l stiam. Asa ca ne-am luat picioarele la spinare si am pornit-o inapoi spre capatul statiei de autobuz, de unde am luat taxiul. Asta a fost bineinteles ideea mea creatza si G nu s-a impotrivit, dar nici nu cred ca avea sanse ;). Am mers pe jos de imi trecuse si foamea si tot de suparare. GPS-ul sa traiasca, ca era noapte si nu cunosteam zona. Am ajuns pe la 10 seara dar nici urma de taxi. Normal, nu ? Asa ca ne-am intors cu coada intre picioare si cu SMS-ul lui M in cap, « nu cred ca sunt sanse sa-l gasim ». Pe drum ne-am oprit la o pizzerie, care avea terasa langa strada. Asa ca fiind cald am stat acolo. Spre surprinderea mea langa masa unde am stat noi, era o familie, ea, el si o fetitza de vreo 4-5 ani. Si era vreo 11 pm, seara. Pe mine m-a socat asta, desi nu era nimic inca. Am comandat pizza, desigur si in timp ce asteptam am fost martora la educarea fetitei de catre tatal ei. Nu stiu ce bazaia ca ii trebuie si zbang ta-su o palma peste cap. Oau, demult n-am mai vazut asa ceva. Fata imediat a trecut pe scaun la locul ei si nu a mai zis nimic. Peste cateva minute, uitase tot si incepuse iar sa se zbatzuie.

Va urma...

2 septembrie 2008 - prima zi de clasa 1

Na ca a venit si ziua asta. D a inceput clasa 1. L-am dus la autobuzul de scoala, la recomandarile scolii. Mai bine sa se invete din prima zi. Lucrez de acasa azi tocmai din cauza acestui eveniment. Parinti, emotionati, copii care se reintalnesc cu colegi de la gradinitza. Foarte emotionant. Dupa ce s-a urcat in autobuz, am fugit cu masina pana la scoala. Erau aliniati in fatza educatoarelor. Am gasit-o si pe a lui D. Dimineata are program in franceza, dupa masa in engleza. Fosti prieteni/colegi de la gradi au aceleasi educatoare, dar in ordine inversa, adica dimineata engleza si dupa masa franceza. Tot e bine ca sunt in acelasi autobuz.
Si sa va scriu si scrisorica ce am primit-o de la educatoarea lui D, impreuna cu un plic de ceai:

"Dearest Grade One Parents,
Here is a little "gift" for you as you leave your precious one with us on the first day of school.
After you've gone home and dried your tears, make yourself a hot cup of tea.
Put up your feet and relax. Remember that together you and we will work for your child to be the best they can be.
Thank you for entrusting your child to us for the coming school year. We will do our very best every day to be your child's guide in learning and exploring this bright, new world they've just stepped into."

Frumos, nu-i asa?!

Revin si cu traducerea, dar acum intru intr-o sedinta.

---------------------
Traducerea (ha, am crezut ca e usor de tradus, dar tre sa si adaptez):
"Dragi parinti de elevi de clasa 1,
Iata un mic cadou pentru voi in timp ce va lasati copilul (ei zic aici persoana pretzioasa) cu noi, in prima lui zi de scoala. Dupa ce ati ajuns acasa si v-ati sters lacrimile, facetiva o ceasca de ceai. Ridicati-va picioarele si relaxatziva. Nu uitati ca impreuna, voi si noi vom lucra pentru ca, copilul vostru sa fie cat de bun poate fi. Va multumim pentru ca aveti incredere sa va lasati copilul cu noi pentru noul an scolar. Vom face cat de bine putem in fiecare zi pentru a fi ghidul copilului vostru in explorarea si invatarea acestei lumi noi si luminoase in care tocmai a pashit."

Ma rog, parca nu suna asa bine in romana sau mai degraba, nu stiu eu cum sa traduc artistic :)

O zi buna!

transport

Sunt tot mai multi biciclisti pe strada. Numai in weekend am mai vazut asa multi. Cred ca sunt doua motive la mijloc, s-a scumpit pretul benzinei (doare rau la portofel) si/sau a venit vara.
Se vehiculeaza ca pretul caselor din suburbii o sa scada cu o treime din cauza cresterii pretului benzinei. Macar sa si scada ceva, nu? Ca restul toate cresc.
Dar sa nu devenim pesimisti.

Hai Romania!!!

merita?

Sambata seara a fost filmul "The Doors" la tv. Sigur ca l-am mai vazut de cateva ori si il am si pe dvd. Dar uite ca de fiecare data cand il vad mai descopar ceva. De data asta "m-au lovit" doua versuri din "Soft Parade":

"All our lives we sweat and save
Building for a shallow grave"

(toata viata transpiram si salvam
construind pentru un mormant derizoriu)

o saptamana buna si fara prea multa transpiratie (desi azi avem 40 de grade)!!!

daca betzi lapte...

Interesant de citit:
http://yogarasayana.wordpress.com/2007/06/09/milk-in-the-age-of-convenience-by-arun-deva/
http://www.harpers.org/archive/2008/04/0081992

Numai bine!