marți, 25 noiembrie 2008
vineri, 21 noiembrie 2008
joi, 20 noiembrie 2008
de pe la noi
ei bine, poza de mai jos incepe de fie realitate :) da, a inceput sa ninga de ieri si va continua. e foarte frumos si nu e frig. abia astept sa mergem la schi.
in alta ordine de idei, pe langa zapada, mai cade si pretul la benzina. astazi era 78.3 centi canadieni litrul. n-am mai vazut asa pretz cred ca pot sa zic de ani de zile. hm.
scoala lui D ne-a trimis o invitatie la seara gratuita de film francez. foarte dragutz, doar ca fiecare familie e rugata sa faca o donatzie de 5 dolari. nu e mult si e OK. prefer decat sa-mi ia bani pe nu stiu ce junk food pentru a aduna bani. doar ideea ma distreaza. e gratis, dar cu donatzie.
tot despre scoala, ieri D a primit doua carti cu aceeasi poveste, una in engleza, cealalta in franceza. activitate sponsorizata de banca TD. sunt sponsorii unei activitati nationale, pentru a ajuta copiii sa citeasca. foarte frumos din partea lor. si povestea e frumoasa. i-am citit-o aseara lui D.
cam asta aveam in tolba pentru azi.
in alta ordine de idei, pe langa zapada, mai cade si pretul la benzina. astazi era 78.3 centi canadieni litrul. n-am mai vazut asa pretz cred ca pot sa zic de ani de zile. hm.
scoala lui D ne-a trimis o invitatie la seara gratuita de film francez. foarte dragutz, doar ca fiecare familie e rugata sa faca o donatzie de 5 dolari. nu e mult si e OK. prefer decat sa-mi ia bani pe nu stiu ce junk food pentru a aduna bani. doar ideea ma distreaza. e gratis, dar cu donatzie.
tot despre scoala, ieri D a primit doua carti cu aceeasi poveste, una in engleza, cealalta in franceza. activitate sponsorizata de banca TD. sunt sponsorii unei activitati nationale, pentru a ajuta copiii sa citeasca. foarte frumos din partea lor. si povestea e frumoasa. i-am citit-o aseara lui D.
cam asta aveam in tolba pentru azi.
marți, 11 noiembrie 2008
anotimp alb
M-am nascut iarna si imi place iarna.
Timpul de afara si intunericul venit devreme ma face sa visez la stat in casa, la foc, cu un lucru de mana in poala. Deja stam mai mult in casa, copiii se joaca in timp ce eu reusesc sa mai tricotez cate un rand la plovarul lui R, pe care sper sa-l termin cat de repede.
Nu va speriati, inca nu e asa in spatele casei :). Am avut pana acum doar cateva fulguieli.
luni, 10 noiembrie 2008
am fost la ferma
Da, am reusit sa gasesc o ferma. Dar nu in Canada pentru ca deja v-am informat ca nu e legal. Am gasit una in Niagara County, statul NY, la vreo suta patruzeci de km de la mine de acasa. M-am informat daca e legal si tot e ok. Asa ca ieri de dimineata am purces la drum cu mari sperantze. Am fost cu matusa mea si verisoara mea. Drumul liber si frumos. De fapt cel mai mult de mers e pana la granitza. Imi pare rau ca nu am luat si aparatul foto. Nici pe copii nu i-am luat. D a avut meci de hockey, iar R e cam racit asa ca nu am riscat.
GPS-ul voia sa ma "bage in ceatza". Destinatzia la sudul lacului Ontario, dar GPS-ul ne arata ruta cea mai lunga, adica vreo 600 de km. Asa ca nu l-am bagat in seama cand tzipa sa intorc. M-am luat dupa google maps. Si am ajuns foarte bine si la timp. Am mers print-o zona rurala. Case frumoase, unele noi, altele mai vechi, unele chiar parasite. Ferme la tot pasul.
Cum am ajuns la ferma am vazut caprele. Am parcat langa casa (mare si alba, dar nu prea noua). Ne-am indreptat spre grajd. A aparut un caine care a inceput sa ne latre. Am vorbit cu el si s-a calmat. Ne-am apropiat de grajd si cotetzele de pasari si a aparut si stapana, Liz. O femeie micutza, blonda cu ochi albastri si mai rotunjoara. Ne-a invitat inauntru. Era un fel de bucatarie din care intrai in grajd. Aici avea un frigider mare, o masa unde punea laptele in sticle. Am vorbit multe, mai ales despre lapte. Ce se intampla cu laptele cand este pasteurizat. Am adus sticlele, borcanele si bidoanele din masina si Liz a inceput sa le umple cu lapte din borcanele ei de cate o jumatate de galon fiecare. Am umplut tot ce aveam si am ajuns la vreo 6 galoane jumate. le-am pus in masina, am platit, apoi ne-am dus un pic in grajd sa vedem si noi animalele. Era doi vitzelushi tare dragutzi. Unul mai tupeist voia sa ne linga. Caprele erau si ele foarte frumoase. Mirosea a fan. Un grajd curat si ingrijit. Mai avea gaini, ratze, iepuri, un cal si doi caini. Doua din fete ii ajutau la treaba. Ambele adolescente. Ceilalti 3 copii ai lor au plecat de acasa, avand peste 20 de ani fiecare. Am mai vorbit cate ceva si ne-am urcat in masina. Am cerut informatii cum sa ajungem la un mall si ni le-a dat cu placere. Dar inainte de asta am intrebat cum se face untul. Nu are voie sa vanda nici unt nici branza. Asa ca ne-a spus sa adunam smantana de deasupra laptelui, o punem in borcan la caldura, apoi incepem sa agitam borcanul pana se transforma in unt. Foarte interesant.
Am plecat spre mall, care era aproape de granitza cu Canada. L-am gasit dupa un pic de bajbaiala. Nebunie acolo. Era plin de canadieni. Ne-am luat si noi cate o atentzie, apoi am hotarat ca mai bine sa plecam spre casa pana nu se face prea tarziu. Din nou am cerut indicatii pentru iesirea din state. Le-am primit si am facut cum ni s-a spus, apoi am zis ca pot sa am incredere in GPS, dar nu a fost o idee buna. Incerca iar sa ma duca pe ruta cea mai lunga. Doar dupa ce am trecut granitza arata ce trebuie. Hm. Probabil nu ii placea ideea sa trec dintr-o tzara in alta. Am mers cativa km in directia gresita, apoi am oprit la o benzinarie si am intrebat. Numa' bine ca trecusem pe langa vama. Era foarte aproape. Am stat aproape 30 de min la coada sa trecem podul spre Canada. Am fost intrebati unde locuim, cate persoane suntem si de ce valoare am facut cumparaturi. Am raspuns si ni s-a dat drumul. Peste vreo ora am fost acasa.
Data viitoare iau si aparatul foto si copiii.
Numai bine!
GPS-ul voia sa ma "bage in ceatza". Destinatzia la sudul lacului Ontario, dar GPS-ul ne arata ruta cea mai lunga, adica vreo 600 de km. Asa ca nu l-am bagat in seama cand tzipa sa intorc. M-am luat dupa google maps. Si am ajuns foarte bine si la timp. Am mers print-o zona rurala. Case frumoase, unele noi, altele mai vechi, unele chiar parasite. Ferme la tot pasul.
Cum am ajuns la ferma am vazut caprele. Am parcat langa casa (mare si alba, dar nu prea noua). Ne-am indreptat spre grajd. A aparut un caine care a inceput sa ne latre. Am vorbit cu el si s-a calmat. Ne-am apropiat de grajd si cotetzele de pasari si a aparut si stapana, Liz. O femeie micutza, blonda cu ochi albastri si mai rotunjoara. Ne-a invitat inauntru. Era un fel de bucatarie din care intrai in grajd. Aici avea un frigider mare, o masa unde punea laptele in sticle. Am vorbit multe, mai ales despre lapte. Ce se intampla cu laptele cand este pasteurizat. Am adus sticlele, borcanele si bidoanele din masina si Liz a inceput sa le umple cu lapte din borcanele ei de cate o jumatate de galon fiecare. Am umplut tot ce aveam si am ajuns la vreo 6 galoane jumate. le-am pus in masina, am platit, apoi ne-am dus un pic in grajd sa vedem si noi animalele. Era doi vitzelushi tare dragutzi. Unul mai tupeist voia sa ne linga. Caprele erau si ele foarte frumoase. Mirosea a fan. Un grajd curat si ingrijit. Mai avea gaini, ratze, iepuri, un cal si doi caini. Doua din fete ii ajutau la treaba. Ambele adolescente. Ceilalti 3 copii ai lor au plecat de acasa, avand peste 20 de ani fiecare. Am mai vorbit cate ceva si ne-am urcat in masina. Am cerut informatii cum sa ajungem la un mall si ni le-a dat cu placere. Dar inainte de asta am intrebat cum se face untul. Nu are voie sa vanda nici unt nici branza. Asa ca ne-a spus sa adunam smantana de deasupra laptelui, o punem in borcan la caldura, apoi incepem sa agitam borcanul pana se transforma in unt. Foarte interesant.
Am plecat spre mall, care era aproape de granitza cu Canada. L-am gasit dupa un pic de bajbaiala. Nebunie acolo. Era plin de canadieni. Ne-am luat si noi cate o atentzie, apoi am hotarat ca mai bine sa plecam spre casa pana nu se face prea tarziu. Din nou am cerut indicatii pentru iesirea din state. Le-am primit si am facut cum ni s-a spus, apoi am zis ca pot sa am incredere in GPS, dar nu a fost o idee buna. Incerca iar sa ma duca pe ruta cea mai lunga. Doar dupa ce am trecut granitza arata ce trebuie. Hm. Probabil nu ii placea ideea sa trec dintr-o tzara in alta. Am mers cativa km in directia gresita, apoi am oprit la o benzinarie si am intrebat. Numa' bine ca trecusem pe langa vama. Era foarte aproape. Am stat aproape 30 de min la coada sa trecem podul spre Canada. Am fost intrebati unde locuim, cate persoane suntem si de ce valoare am facut cumparaturi. Am raspuns si ni s-a dat drumul. Peste vreo ora am fost acasa.
Data viitoare iau si aparatul foto si copiii.
Numai bine!
miercuri, 5 noiembrie 2008
marți, 4 noiembrie 2008
o zi pentru mine
joia trecuta mi-am luat o zi libera. am avut si un scop, in primul rand sa schimb peisajul si monotonia si sa ajung la un magazin de atze si accesorii din Toronto. asa ca de dimineata am mers cu al meu sotz la trenul de navetishti pe care il frecventam si eu acum mai bine de doi ani. mi-am luat de tricotat cu mine si m-am simtit foarte bine jumatatea de ora de mers cu trenul. ne-am dat jos din tren si am pornit-o prin cotloanele subterane ale Toronto-ului. am simtit aceeasi senzatie ca si acum 7 ani cand am fost pentru prima oara prin "path" (zona subterana). o "armata" de oameni indreptandu-se la trap spre cubicule/birouri. tzi se face pielea de gaina. cel putin mie :). am ajuns la sotzul meu la cubicul. foarte faina priveliste. ce sa mai, plin downtown. am stat vreo 10 minute si am plecat spre magazinele ce le aveam pe lista. pentru ca magazinul unde voiam sa ajung deschidea abia la 10 si era 9 si ceva, am mers mai intai la Eaton Centre, un mare mall din Toronto. din pacate acolo erau deschise doar cafenelele si fast food-urile pentru micul dejun, asa ca am pornit-o spre magazinul stabilit. afara a fost cam rece, se cereau manushi, fular si caciula. dar era soare. o zi de toamna frumoasa. am mers spre vest pe Queen Street. deja lumea se rarea. am mai vazut cate un cubiculist cu cashtile de la ipod in urechi indreptandu-se spre centrul comercial. am ajuns intr-o zona unde pe fiecare placutza cu numele strazii scria "zona de arta si design". era plin de magazine de margele, materiale si accesorii. din pacate erau inchise. am ajuns si la magazinul de atze dar era inainte de 10. asa ca am mers mai departe si am ajuns intr-un parc. unii alergau, altii plimbau cainele, altii copilu'. am stat pe o banca si am mancat un mar. apoi am mers inapoi la magazin. aproape era sa trec de el, uitandu-ma prin jur.
in sfarsit, intru. o nebunie inauntru. toti peretzii erau tapetatzi cu sculuri si gheme de atze de toate tipurile (lana, bumbac, amestec, sintetic) si din multe tzari (peru, canada, romania, ungaria, china etc). am vazut eu poza pe internet, dar in realitate e si mai si :) (Romni Wools). ca sa nu mai spun ca aveau si subsol, unde am vazut lana netoarsa, razboaie si fus de tors. am stat 2 ore acolo si as mai fi stat daca nu imi dadeam intalnire cu sotzul sa luam pranzul. n-am putut sa ma abtin si am lasat acolo din banii pe care ii castig cu truda conducand masina personala la servici (merge o colega cu mine si contribuie si ea). acum ma gandesc sa mai merg odata, dar trebuie sa umplu pushculitza. eu ziceam ca Michaels si WalMart au multe atze. haha, basme. astia sunt specializati si calitatea nu se poate comenta, la fel si pretul.
la pranz m-am intalnit cu sotzul si cu un foarte bun prieten de-al nostru, care lucreaza tot in Toronto. am mancat la un fast food thailandez. cel mai mult mi-a placut ca ne-am vazut si am povestit. suntem toti de acord ca trebuie sa repetam.
daca sunteti obositi si vreti sa schimbati peisajul, luati-va o zi libera si faceti o plimbare. orasul arata cu totul altfel cand esti in concediu :)
va pup si o saptamana buna!
in sfarsit, intru. o nebunie inauntru. toti peretzii erau tapetatzi cu sculuri si gheme de atze de toate tipurile (lana, bumbac, amestec, sintetic) si din multe tzari (peru, canada, romania, ungaria, china etc). am vazut eu poza pe internet, dar in realitate e si mai si :) (Romni Wools). ca sa nu mai spun ca aveau si subsol, unde am vazut lana netoarsa, razboaie si fus de tors. am stat 2 ore acolo si as mai fi stat daca nu imi dadeam intalnire cu sotzul sa luam pranzul. n-am putut sa ma abtin si am lasat acolo din banii pe care ii castig cu truda conducand masina personala la servici (merge o colega cu mine si contribuie si ea). acum ma gandesc sa mai merg odata, dar trebuie sa umplu pushculitza. eu ziceam ca Michaels si WalMart au multe atze. haha, basme. astia sunt specializati si calitatea nu se poate comenta, la fel si pretul.
la pranz m-am intalnit cu sotzul si cu un foarte bun prieten de-al nostru, care lucreaza tot in Toronto. am mancat la un fast food thailandez. cel mai mult mi-a placut ca ne-am vazut si am povestit. suntem toti de acord ca trebuie sa repetam.
daca sunteti obositi si vreti sa schimbati peisajul, luati-va o zi libera si faceti o plimbare. orasul arata cu totul altfel cand esti in concediu :)
va pup si o saptamana buna!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
