jurnal de vacanta - capitolul 2

un pic de respiro pana la urmatoarea sedinta.

buuun, deci ne-am urcat in avionul Lufthansa. foarte frumos. locuri am avut cate doi, adica G si D s-au asezat la geam, eu si R la mijloc, unde incepeau randurile de cate 3 locuri, asa ca am avut un pic mai mult spatiu. fiecare avea pe scaunul din fatza un ecran mic lcd si cu meniu. muuulte filme si emisiuni. am reusit sa vad 4 filme. imi aduc aminte ca primul a fost unu cu Julia Roberts (Duplicity), dar n-am inteles mare lucru, asa ca nu m-am uitat pana la sfarsit. l-am vazut si pe ala cu Matthew McConaughey, ceva cu fantomele prietenelor din trecut, dar nu mai stiu daca l-am vazut la dus sau la intors. dragutzel, numa bun de un zbor pe avion. si zau ca nu mai stiu alealalte ce au fost. va anuntz daca imi aduc aminte. D a fost super incantat ca nici n-a dormit, a stat doar la filme si desene. fericirea lui. R a incercat si el, dar nu a avut rabdare. mai mult ne-a calarit pe noi si mai ales pe D. mancarea a fost bunutza, tacamuri de inox, totul pus la punct. ca la nemti, na. am ajuns cu bine la Dusseldorf, dis de dimineata. mai aveam de stat vreo 2 ore pana sa decolam din nou. copiii au adormit, asa ca i-am carat pana la sala de asteptare. dar gresesc, ca pe D l-am pus sa umble singur. s-a culcat acolo pe scaune. eu am tricotat, am vizitat baia de cateva ori. oricum, R a avut un record sa nu faca deloc pe el. in sfarsit se deschide poarta sa ne urcam in avion, ceea ce am si facut. avionul asta a fost un Lufthansa Regional cu doua randuri a cate doua locuri. zborul a fost ok si nu va spun ce frumos s-au vazut muntii (nu stiu ce munti erau). erau superbi. pregatirea de aterizare a fost cam brusca, desi aterizarea a fost lina, asa ca m-a cam luat ameteala. am ajuns cu bine la destinatie si cu R dormind adanc. am ajuns chiar un pic mai repede, bagajele au venit si ele repede si intregi, si am iesit repede. ne-am vazut cu rudele noastre dragi, care ne asteptau de atata timp sa venim. am stat si la povesti, normal si apoi am plecat spre Ploiesti.
a fost destul de aglomerat, dar am ajuns cu bine si cam obositi. am vazut multe constructii, multe darapanaturi (n-am stiut ca centrul comercial Prisma e in paragina), centre de vanzare a plantelor (cam ca aici).
ajunsi acasa, am mancat, povestit si dormit. asta a fost luni.

marti am avut program de voie, asa ca ne-am dus la plimbare prin oras. eu m-am uitat dupa reviste, dar nu am vazut ce ma interesa. ne-am uitat si dupa carti si am cam vazut, dar erau cam scumpe, asa ca am lasat-o pentru mai tarziu. a fost cald afara, ca o zi de vara. ziua s-a terminat iar cu mancat si povesti si pregatirea urmatoarei zile.

miercuri am avut programat sa mergem la munte, la Busteni. asa ca cu mic cu mare ne-am dus la gara. ne-am cumparat bilete si am asteptat cuminti pe peron acceleratul de Satu Mare, care venea la 8 si ceva dimineata. am avut locuri in primul vagon, un compartiment intreg. toate bune si frumoase, pana am ajuns la Comarnic, unde am stat ca ...... o ora. aflasem ca sunt constructii pe calea ferata, dar din anunturile din gara reiesea ca nu toate trenurile sunt afectate. in fine, am ajuns mai tarziu la Busteni, ne-a luat si foamea intre timp, asa ca am degustat din patiseria locala. dupa ce ne-am domolit un pic, am pornit-o spre telecabina cu scopul de a ajunge la Cruce. am ajuns la coada de la telecabina in jur de 11 si ceva. si era o coada, da' o coada, de-ti venea sa-ti iei coada la spinare si sa te intorci de unde ai venit. fusesem informati dinainte ca in weekend e nebunie acolo, dar in mijlocul saptamanii ...........

si aici va las iar in suspans, ca mai e putin si incepe sedinta.

jurnal de vacanta - capitolul 1

Sambata, inainte de plecare, D a avut gala de la sezonul de fotbal. Au jucat chiar si un meci, ceea ce nu ma asteptam. Dupa meci, au primit cate un trofeu, pe o scena amenajata in aer liber, si cate un bon pentru o felie de pizza. Bineinteles ca si R a vrut o felie de pizza. Dupa asta, ne-am repezit acasa sa continuam cu bagajele si stransul prin casa. Duminica, am continuat cu aceleasi activitati, dar mai agresiv. Bagajele au fost OK, cu stransul si curatenia mai greu. Asa ca 1 jumate dupa masa, s-a facut doua pana la urma. Am fost sa-l luam pe prietenul nostru de acasa cu mini-vanul, el urmand sa se intoarca cu el acasa. Dar le-am cerut si eu un favor. Inainte sa o luam pe autostrada, sa oprim un pic la magazinul de meshtereli (crafts), ca am gresit grosolan numarul de andrele de bambus si era o problema foarte importanta, pentru ca nu pot tricota cu altceva pe avion. Andrelele de bambus nu se vad la senzorii lor. Baietii nu au comentat nimic si eu le-am promis ca ies foarte repede din magazin. Asa s-a si intamplat si au fost impresionati :). OK, cu catel si purcel, am pornit spre aeroport unde a, gasit o coada destul de lunga la check-in, dar a mers repede. Prietenul nostru ne-a asteptat sa-i spunem daca caruciorul de umblat (roller walker) este primit cu succes la check-in. N-a fost nici o problema, pentru ca G l-a impachetat foarte frumos intr-un tarp de cort si nu a depasit dimensiunile acceptate de Lufthansa pentru bagajele de cala. Caruciorul a fost un cadou pentru bunica mea. Si pot sa zic in avans ca a ajuns cu bine la destinatie, fara nici un defect. Buuun, la check-in, iau eu pana la urma tichetele de imbarcare si merg spre baietii mei, care ma asteptau. G imi cere tichetele sa le verifice. Haha, surpriza, erau doua tichete pe numele meu si nici unul pentru D. Asa ca ma duc inapoi la ghiseul care mi le-a eliberat si ii spun tipului care-i treaba. Ah da, zice el. Si le face din nou. Dar asta dupa ce prima data nu-i mergea imprimanta si si-a cerut scuze ca i-a luat atata. Tehnologia asta, bat-o vina. Am mai stat un pic sa vedem avioanele, desi dupa aia numa' avioane am vazut, si sa bem apa din sticla. Am trecut cu bine prin verificari si am pornit spre poarta de imbarcare. Nu mai era mult de asteptat, dar au deschis poarta cu un pic de intarziere. Ne-am pus la rand, dar ne-au chemat in fatza pe cei cu copii mici. Erau doua usi deschise si am luat-o si noi dupa turma. Cand am ajuns la capatul tunelului, nu era nici o usa de avion. Ne-am tot intrebat noi ce o fi. Unu a apucat Telefonul de pe "perete" si a vorbit cu cineva. Pana la urma s-a dus G inapoi sa vada care-i treaba. A venit un nene cu vesta reflectorizanta sa verifice, dar si o tanti la costum si ne-a zis sa stam pe loc. Dupa ce s-a convins ca usa avionului nu era acolo, ne-a spus sa ne intoarcem. Era cealalta usa. Mda, no comment. Ne-am urcat noi frumos in avion, dupa ce am cules si revista Times, majoritatea presei fiind in limba germana.

Restul in capitolul urmator, ca trebuie sa merg la o sedinta.
Ciao.

de ce am ras azi?!

apai ascult Cronica Carcotasilor, inregistrare din 15 septembrie. daca aveti timp/chef, la minutul 3 secunda 24 din a doua ora. suuuuppper. despre rechizitele de criza. noroc ca-s in pauza. am voie sa rad :D

Salutare de toamna!!!

Ce mai faceti, ce mai ziceti?
Noi tocmai ne-am intors dintr-o superba vacantza de 3 saptamani in locurile natale. Multumim tuturor celor care au contribuit din plin la aceasta reusita.
Deja am lista cu ce sa vizitam la urmatoarea excursie, adica locurile unde nu am reusit sa ajungem de data asta.
Am gasit gradina plina de flori si rosii care se coc :) - poze in curand.
Inca incercam sa reintram in viata de robotei. Nu dureaza mult. Vad ca pilotul automat ma duce la servici fara probleme.
Cu promisiunea sa revin cu povesti de vacanta, va doresc un weekend fain!

altele de pe la noi la sfarsit de iulie

flori si verde din gradina

cine ne-a vizitat de curand

castraveti de pus la murat si cimbru din gradina

verdetzuri si mishcare

iata-ne la sfarsitul lunii iulie. mai e putin si ii spunem ciao pa pana la anu'. deja e intuneric la 5 AM.
sambata dimineatza, fara sa ne sperie prea tare cerul incarcat de nori, am incalecat pe biciclete si am plecat cu totii la .... piatza, in centrul orashelului nostru. avem chiar doua pietze, una cu produse organice, alta si cu si cu, dar toate locale. drumul la dus a fost o placere, la intors mai mult durere :). dar per total a fost o excursie super de 18 km. am supravietzuit si o vom repeta. ce am achizitzionat, de mi-am umplut rucsacul? sa vedem, cateva kg de cartofi noi, doua cutiutze (pint-uri cum zic astia aici) de afine mici si dulci, o cutiutza de caise (chiar au gust ca acasa), doua legaturi de morcovi, rosii vargate si nishte usturoi. sigur ca am folosit morcovii, cartofii si usturoiul la friptura de la pranz. ploaia a inceput nu mult dupa ce am ajuns acasa.
si acum sa va prezint un pic din pachetul de la ferma, pe care-l iau in fiecare luni. asa ne dam si noi seama ca e vara si produsele locale si proaspete abunda. (imi cer scuze pentru calitatea pozelor; le-am facut aseara in graba)
si uite asa, dupa cum bine a zis alta abonata la ferma, in fiecare saptamana parca e Craciun, adica avem un pachet surpriza.
o saptamana buna!

ce coincidentza

am descoperit azi, verificand blogul lui Serban Huidu, ca de ziua lui (33 de ani pe 16 iulie) s-au implinit 10 ani de cand a murit Dan Sava de la Vacantza Mare. si cum am ajuns la Dan Sava? pai blogul lui Serban a rascolit amintirile (parca era si un cantec) si mi-am adus aminte ca ascultam (cand eram in liceu) niste inregistrari foarte proaste cu vacanta mare, din spectacolele ilegale pe care le faceau in costinesti cand erau studenti. asa ca am dat o cautare pe google si am descoperit ce s-a intamplat pe 16 iulie 1999.
si mi-am mai adus aminte cum lasa mama mare (bunica de la Sibiu) sacosa la Floashu (magazin alimentar din Sibiu) si ne trezea pe la 5 AM sa mergem cu ea la rand sa ne luam portzia de unt si kefir. si cu aceasta "comoara" ma intorceam fericita acasa la mama, bucuroasa ca am facut o fapta buna. o si cum nu ne lasau sa purtam pantaloni pe sub uniforma si cum ma enerva cordelutza aia afurisita, si cum cantam imnul cu ochii lipitzi de poza tovarasului. dar si ce jocuri mai trageam in spatele blocului pana se lasa seara sau ne striga mama acasa. jucam ascunsea tot cartierul. parbrizul spart al unei Dacii, care era parcata in fatza batatorului de covoare cand noi faceam pe marile gimnaste la paralele. si cate si mai cate. hm, Mihaela, inceputul emisiunii Vioricai Bucur, Teleenciclopedia cu minunata voce a lui Florian Pittis, Cascadorii rasului, chiar si Cantarea Romaniei (tzin minte ca ne-am urcat pe bloc sa vedem odata la stadion cand au venit la noi in oras), defilarile unde mancam bombonele dinalea mici si colorate (oare cum se numesc, ca nu mai stiu, a ba da, parca "cip") si cand se lasa cu mici la padure, parintii nostri tineri si voiosi, mai ales la sarbatori si cand ne vedeam cu prietenii.
in fine, sa ma opresc mai bine.