Am sa incep aici o poveste de vacanta, adica vacanta de anul acesta pe care am petrecut-o in Italia pentru doua saptamani. De ce Italia ? Pentru ca e superba, dar mai ales pentru ca am fost onorati sa participam la nunta prietenei noastre M.
1. zborul cu avionul la dus
Am plecat de acasa pe la 8 seara, lasand pe R plangand in brate la bunica lui si D jucandu-se de zor pe afara. Deja pornise masina (multumim mult L pentru ajutor) si D striga dupa noi ca unde mergem ca a uitat si vrea sa le spuna la prietenii lui. In fine, am plecat cu inima stransa pentru ca nu am lasat niciodata copiii fara noi atata timp. Am ajuns in timp la aeroport unde ne-am postat la randul de check-in, care era destul de lung. Ne-am mai invartit un pic sa consumam apa din sticle si am intrat pe la vama. Nici o problema. Dupa asta am stat un telefon acasa sa vedem cum se comporta picii. Totul era in regula, doar o urma de regret in vocea lui D. Ne-am imbarcat in timp, parca. Am avut locuri pe mijloc, dar spre culoar. Cica alea de la geam se rezerva dinainte si dai bani pentru asta. Am decolat frumos si ne-am asezat comod pentru cele 8 ore de zbor pana la Roma. Prima data ne-au adus niste snackuri, pentru care trebuia sa platesti. G a luat niste Pringles ca sa avem de rontzait la film. Normal ca le-am terminat inainte sa inceapa filmul. Am vizionat “Nim’s
2. cazarea si Ragusa
Am gasit locul unde trebuia sa ajungem si o tanti in capot, impreuna cu alte doua persoane au venit in intampinare. Urma sa primim cheile de la aceasta doamna. Au inceput ei sa ne explice ca ne-au dat un rand de chei pe care trebuie sa-l returnam a doua zi dimineata, ca nu e nici o problema, iar cheile noastre sunt pe « comodina » in camera. A, credeti ca am inteles astea asa zbang. Nuuuu. Mi-a luat ceva timp, mai cu dat din maini din partea lor, eu cu minte ametzita si obosita dupa atata drum. In fine, am intrat in casa, si pana sa-mi amintesc ce-mi spusese M, ca suntem cazati la apartamentul de la parter, am si urcat la primul nivel. Pe o scara mica, adica ingusta si joasa. Curat, frumos, dormitor, baie, bucatarie, toate micutze si dragutze. Apoi am realizat, stai ca noi nu trebuie sa ne cazam aici. Asa ca am coborat iar cu tot calabalacu’. Aceeasi chestie, dormitor, baie, bucatarie. Am dat telefon acasa sa spunem ca am ajuns cu bine si sa vedem ce fac copiii. Dupa vreo 5 minute G zice, auzi, da unde e sacoul. Acum e momentul sa spun ca acest sacou a fost purtat pe bratz de fiecare pe rand si dintr-o data nu mai era. Chestia e ca era foarte important pentru ca la nunta la care mergeam baietii trebuie sa stea cu sacou tot timpul. Uf, ce m-am ofticat. Mi-am rascolit creierul, sa-mi aduca aminte in ce moment am ramas fara el si credeti-ma nu a fost usor. Ne-am dat seama ca de fapt il uitasem in taxi. Mama ce ciuda imi era. Am sunat la M sa-i spun ei sa vorbeasca in italiana cu compania de taxi (!) poate afla unde e. Ce companie de taxi, ca se pare ca nenea ala era particular (am crezut ca ei n-au asa ceva) si nici macar nu a avut contor si nici nr masinii nu-l stiam. Asa ca ne-am luat picioarele la spinare si am pornit-o inapoi spre capatul statiei de autobuz, de unde am luat taxiul. Asta a fost bineinteles ideea mea creatza si G nu s-a impotrivit, dar nici nu cred ca avea sanse ;). Am mers pe jos de imi trecuse si foamea si tot de suparare. GPS-ul sa traiasca, ca era noapte si nu cunosteam zona. Am ajuns pe la 10 seara dar nici urma de taxi. Normal, nu ? Asa ca ne-am intors cu coada intre picioare si cu SMS-ul lui M in cap, « nu cred ca sunt sanse sa-l gasim ». Pe drum ne-am oprit la o pizzerie, care avea terasa langa strada. Asa ca fiind cald am stat acolo. Spre surprinderea mea langa masa unde am stat noi, era o familie, ea, el si o fetitza de vreo 4-5 ani. Si era vreo 11 pm, seara. Pe mine m-a socat asta, desi nu era nimic inca. Am comandat pizza, desigur si in timp ce asteptam am fost martora la educarea fetitei de catre tatal ei. Nu stiu ce bazaia ca ii trebuie si zbang ta-su o palma peste cap. Oau, demult n-am mai vazut asa ceva. Fata imediat a trecut pe scaun la locul ei si nu a mai zis nimic. Peste cateva minute, uitase tot si incepuse iar sa se zbatzuie.Va urma...

7 comentarii:
Am aşteptat vacanţa voastră să coboare şi aici pe blog. Întotdeauna când pleci la drum e interesant, d-apoi când pleci în Italia e roman de aveturi, de-a dreptul. Prima dată am fost supărată pe Alitalia că ne-a ameţit anul trecut cu dtumul dar apoi m-am prins că aşa merg lucrurile la italieni, mai latineşte, mai ca la noi. Dar după ce au băgat anglo-saxonii ăştia de americani rigoarea ăn mine, ce vrei, aveam pretenţii.
Mai scriu un comentariu, să nu fie primul prea lung. Bravo vouă că aţi fost, că v-aţi distrat şi că ne povesteşti. Dacă găseşti, Alina, ia-ţi cartea La Bella Figura de Beppe Severgnini. E tot aşa, în stilul în care povesteşti şi tu şi râzi în hohote. În plus mai prezintă comparaţii America cu Italia, că tipul e jurnalist şi a stat un an în America. O să răzi cu lacrimi. Am găsit-o la Borders, cred că şi voi aveţi borders, nu?
Abia aştept continuarea ta :)
A, şi încă ceva, unde scriai de doamna cu căţelul la check-in şi apoi spui: coada nu era lungă... iniţial am crezut că de fapt coada căţelului nu era lungă. Hai că m-am distrat şi mă opresc aici, cu greu :)
A, şi încă ceva, unde scriai de doamna cu căţelul la check-in şi apoi spui: coada nu era lungă... iniţial am crezut că de fapt coada căţelului nu era lungă. Hai că m-am distrat şi mă opresc aici, cu greu :)
haha, si eu credeam ca e vorba de coada catelului prima data da apoi m-am prins ca nu era vorba de ea...
merci de comentarii :)
misto faza cu coada catelului. daca nu-mi spuneati nu stiam :))
Si eu am cazut in cursa cozii catelului :) ...
Si astept cu nerabdare continuarea !
In locul tau as lansa un pariu: s-a gasit sau nu sacoul ?
Trimiteți un comentariu