Am avut un weekend plin de activitati. Eu mi-am inceput weekendul de vineri, cand mi-am luat liber. Mai am cateva zile plus niste ore acumultate, asa ca am inceput sa le iau, altfel le pierd.
Vineri, am fost la One of a Kind - sesiunea de Craciun, un targ cu vanzare, de produse artizanale aduse de artisti canadieni si facute din materiale canadiene. Mare lucru, ca m-am cam saturat de "facut in china". Am fost cu trenul, cum fac de obicei cand merg la astfel de targuri, pentru ca e mult mai comod si relaxant. Sala unde are loc targul (se termina duminica asta, pe 7 decembrie) este enorma. Mi-a luat vreo 2 ore sa vad tot, incluzand o prezentare a unui bucatar, care a gatit shnitzel de porc cu piure de cartofi. Sa nu vad spun ce 'oh' si 'ah' faceau doamnele mai in varsta cand bucatarul a pus unt in mancare. Lasa sa faca ele cu ulei de canola sau stiu eu ce alt ulei nesanatos. Mi-a placut de numa' sa ca folosit unt si la prajit a folosit grasime de ratza. A primit si o sugestie sa taie partea grasa in carnea de porc. Ha ha. Ma rog, nu mai comentez. Buuun. Am vazut acolo niste lucruri superbe. Este a doua oara cand merg la One of a kind. Prima data a fost la show-ul de primavara, acum vreo 2 ani jumate. A fost foarte multa lume si chiar cumparau desi preturile erau ridicate, dar pe buna dreptate, calitate si originalitate jos palaria. Erau multe mamici cu bebelusi. Una isi alapta bebelusul mergand. Am vorbit cu o tanti care creea puzzle din lemn. Foarte frumoase. In Canada locuieste in partea de sud est a Quebec-ului, dar a venit din Elvetia, acum 20 de ani. Zicea ca intai s-a dus in Saskatchewan, dar nu i-a placut pentru ca era numai campie. Aici unde sta acum sunt multe dealuri. Are gradina ei, gaini etc. Asa mi-ar place si mie. Fata ei, care are 26 de ani, spunea cand era mai mica, ca nu o sa-si cumpere masina niciodata, ca se descurca cu calul. Dar nu a avut incotro si tot si-a luat masina, dar are si cal ;). Dupa discutia asta, efectiv am fugit sa ajung la gara sa prind trenul, ca deja statusem acolo mai multe decat planuisem.
Sambata, hockey si cumparaturi.
Duminica, am fost cu D la taekwon-do si un pic inainte de 4 dupa-masa am plecat spre Toronto cu tot familionul. Doar v-am spus ca ne-am luat bilete pentru Nicu Alifantis si Ducu Bertzi ;). N-am cuvinte sa va spun ce emotzionant a fost. Canta oamenii astia de nu-tzi vine sa crezi. Fara pic de efort. Sala de peste 1000 de locuri a fost plina ochi si foarte frumoasa. Am cantat aproape toate cantecele cu ei. Alifantis a zis la un moment dat ca are impresia ca ne deranjeaza. Si la un cantec a zis "si pe asta il stiti?". S-a bisat de cateva ori si la un moment dat Alifantis a zis ca poate sa plece acasa. Nu puteam sa-i lasam, prea frumos au cantat. Si sa nu mai zic de senzatia de a fii printre atatzia romani. Nu "patzeshti" asta prea des.
Si acum inapoi la munci. Ne mai asteapta un weekend plin.
O saptamana buna!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Ah, ce frumos.
fain, intr-adevar!
am vazut si eu in we asta un artist, nu pot sa nu ma laud. Beligan. 90. Da, 90 ani de viata (implineste saptamana asta) si 70 ani de teatru. A vorbit incontinuu aproape 2 ore, cu mici poticneli ca era cam obosit. Cheia succesului lui? Starea de "elev" toata viata. Si ca Preda, a terminat tot cu indemn sa iubesti. Ceva, orice, numai sa o faci. Foare emotionant. Si in hol, carti cu autograful lui. Cam piperate, dar tot am luat una... :)
O, Alina, aţi fost la Nicu ALifantis şi Ducu Bertzi!! Mie când cântă ei mi se pare că mă transform într-o inimă nemaiacoperită de nimic, e prea frumos.
asa e a fost asa de frumos, prea frumos, nu cred ca se poate mai frumos.
Beligan 90!!!! oau. poate reusesc sa-l vad la anu'. planuim sa venim :), in vizita desigur.
va pup pe toti.
Trimiteți un comentariu